1. De ce Ellen White nu a mustrat pe cei doi mesageri ai Mesajului din 1888 în timpul anilor 1890 pentru părerile lor despre Hristos ca fiind Fiul real a lui Dumnezeu, întrucât aceasta diferă clar de poziția trinitariană? În schimb, descoperim că Dumnezeu ia spus în 1905 că lucrările pionierilor trebuiau să fie retipărite.
2. Pentru un profet care a împrumutat niște termeni, expresii și, uneori, fraze întregi de la alți scriitori, de ce a fost meticulos atentă să nu împrumute niciodată termenul ”trinitate” sau să citeze acest cuvânt pe undeva?
3. De ce nu există nici o înregistrare a unei viziuni sau a unui vis de la Domnul care să-i spună lui Ellen White să-și schimbe părerile și să corecteze punctele de vedere ale denominațiunii de a accepta doctrina trinității? În schimb, aflăm că Dumnezeu i-a spus contrariul. În 1905, la zece ani după anul 1895 (anul presupus de mulți adventiști că Ellen White a devenit trinitariană), Dumnezeu i-a spus să retipărească lucrările pionierilor care erau ANTI-TRINITARIENI și luptau CONTRA acestei doctrine. De asemenea, ea a spus că Dumnezeu nu a instruit-o să schimbe ceva ce a scris vreodată de când era fată (de la începutul lucrării sale).
4. În calitate de profet a Bisericii rămășițe din ultimele zile, oare nu era ea obligată să meargă la conducătorii denominațiunii adventiste la vremea respectivă și să le explice eroarea lor? De ce nu a chemat la acea vreme o întâlnire a conducătorilor și învățaților Bisericii și să facă aceasta? Dacă Ellen White nu a reușit să mustre o astfel de rătăcire, atunci ea a eșuat în mod direct în datoria ei ca mesager al Domnului. “mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea și învăţătura.” 2 Timotei 4:2
5. De ce nu a scris mărturii personale vreunuia dintre liderii Bisericii, clarificând necesitatea de a se schimba la trinitarianism? Era metoda lui Ellen White de a permite oamenilor să continue să creadă și să învețe o eroare și apoi să publice o carte și să o lase să schimbe treptat mintea doar celor ce o citise, fără să spună nimănui “am greșit în această privință“?
6. De ce a ales să publice noile ei PRESUPUSE opinii într-o carte evanghelică destinată publicului larg, ca și cum ar vrea ca lumea să creadă că Biserica Adventistă era trinitariană? Nu ar fi aceasta o viclenie din partea ei și împotriva ordinii Evanghelice (Matei 18:15-17)? Metoda aceasta ar fi expus întreaga Biserică la scandal și controverse publice. Dar nimic nu a venit la momentul respectiv. De ce nu s-a întâplat nimic la vremea aceea?
7. De ce Ellen White a scris aceste cuvinte la cinci ani după publicarea cărții ”Hristos Lumina lumii” în 1903?
“Cărțile Hristos Lumina lumii, Patriarhi și Profeți, Marea Luptă, și în Daniel și Apocalipsa, conțin instrucțiuni prețioase. Aceste cărți trebuie considerate ca fiind de o importanță deosebită și trebuie depuse toate eforturile pentru a le aduce înaintea oamenilor” – (E.G. White, 21MR 440.4 și Scrisoarea 229, 1903).
Ellen White nu a văzut nici o problemă între cartea NON-TRINITARIANĂ a lui Uriah Smith “Daniel și Apocalipsa” și PRESUPUSA carte trinitariană ”Hristos Lumina lumii” scrisă de ea. În aceste scieri Ellen White recomandă aceste cărți care au fost fără îndoială NON-TRINITARIENE, pe când un trinitarian nu ar face niciodată acest lucru. În 1945, LeRoy Froom a înlăturat două pagini (710 de cuvinte) de declarații NON-TRINITARIENE din cartea lui Uriah Smith “Daniel și Apocalipsa” despre care Ellen White a spus că are o importanță deosebită și că trebuie depuse toate eforturile pentru a o aduce în fața poporului. LeRoy Froom a spus că din toate cărțile pe care le-a redactat, “Daniel și Apocalipsa” de Uriah Smith au fost cele mai rele. Deci, rezultă una din două explicații:
sau Ellen White nu a fost trinitariană, sau ea a promovat puternic o doctrină falsă lumii, ceea ce ar face-o un profet fals. “La lege și la mărturie; dacă ei nu vorbesc conform acestui cuvânt, este pentru că nu au lumină în ei.” Isaia 8:20 (FIDELA)
8. De ce Ellen White în cei 17 ani după ce a fost publicată cartea “Hristos Lumina lumii” nu și-a redactat cărțile așa cum a făcut LeRoy Froom, pentru a înlătura multe citate și gânduri NON-TRINITARIENE, ajutând astfel Biserica să meargă pe PRESUPUSA cale adevărată? Poate că Dumnezeu a făcut o alegere greșită, iar LeRoy Froom ar fi trebuit să fie profetul ales, deoarece a făcut ceea ce nu a făcut Ellen White.
9. Este cunoscut faptul că cartea “Hristos Lumina lumii” a fost în mare parte compilată din scrierile ei existente, de ea însăși și de asistenta ei. A fost, de asemenea, o carte care a durat câțiva ani pentru a fi compilată. Nu a existat nicio reacție atunci când așa-numitele “declarații trinitariene” au fost publicate pentru prima dată în anii anteriori anului 1898. De ce, în ultimii ani, cercetătorii fac astfel de declarații atât de puternice cu privire la importanța cărții în schimbarea direcției întregii denominațiuni? Cu toate acestea, aceste afirmații au avut un impact foarte mic asupra minților liderilor, învățaților și profesorilor din cadrul Bisericii de mulți ani. De ce este așa?
10. Dacă Ellen White a fost trinitariană când și-a terminat de scris cartea “Hristos Lumina lumii” în 1895, de ce “Principiile fundamentale de credință” a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, care erau tipărite în fiecare Anuar al Conferinței Generale, care erau NON-TRINITARIENE, continuau să fie tipărite până la moartea profetului în 1915, aceasta fiind la 20 de ani (1895-1915) de la eliberarea acestei cărți și 36 de ani (1895-1931) înainte de primele “Principii fundamentale de credință” care au început să conțină cuvântul trinitate?
De ce s-a întâmplat așa? Biserica ar fi trebuit să fie trinitariană înainte de 1900. Așa cum am spus deja de mai multe ori, trinitarienii pretind că scrierile ei s-au schimbat în trinitare după scrierea cărții “Hristos Lumina lumii”, care a fost terminată în 1895. Și totuși, cartea “Hristos Lumina lumii” este de fapt plină de declarații NON-TRINITARIENE. Și să nu uităm că Ellen White a spus la zece ani după finisarea acestei cărți că adevărul NU SA SCHIMBAT NICIODATĂ și că adevărurile noi nu au contrazis niciodată adevărul vechi.
În revista ”Ministry” din februarie 1983, conducerea adventistă a publicat o declarație cu privire la “inspirația și autoritatea scrierilor lui Ellen G. White”. Sub titlul “Negări” citim:
3. Noi nu credem că scrierile lui Ellen White sunt un fundament sau autoritate finală a credinței creștine deopotrivă cu Scriptura.
4. Noi nu credem că scrierile lui Ellen White pot fi folosite ca bază a doctrinei.
6. Noi nu credem că Scriptura poate fi înțeleasă doar prin scrierile lui Ellen White.
7. Noi nu credem că scrierile lui Ellen White epuizează sensul Scripturii.
Se pare că ne confruntăm cu ceva contradictoriu. Este un lucru să mărturisești ceva, dar dacă acțiunile tale neagă mărturisirea pe care o faci, care este valoarea acestei mărturisiri? Din experiența mea, în fiecare articol, predică sau discuție despre doctrina trinității, când lipsesc referințele biblice, greutatea argumentelor este determinată de citate din cărțile lui Ellen White.
Întrebările de mai sus necesită răspunsuri. Și încă nu găsesc un trinitarian care s-ar fi ocupat cu acest subiect într-un mod satisfăcător. Pionierii adventiști aveau o explicație clară a doctrinei pentru toate convingerile lor, iar în ziua de azi, când vine vorba de trinitate, o adăugare foarte recentă făcută în Principiile Fundamentele de credință AZȘ, nimeni nu a găsit încă un text clar în Scriptură pentru a dovedi această doctrină.
Prin aceasta am în vedere un text care arată că Dumnezeu este compus din trei persoane co-egale, co-eterne sau ființe care sunt compuse din aceeași substanță. Cercetătorii din întreaga lume au recunoscut de ani de zile că doctrina trinității nu se găsește în Scriptură, ci este o adăugare ulterioară. Și totuși, oamenii încearcă să susțină această teorie din câteva declarații ale lui Ellen White, ignorând Cuvântul lui Dumnezeu și marea majoritate a afirmațiilor ei pe întreaga durată a vieții sale, care arată că ea nu a devenit niciodată trinitariană și că înțelegere non-trinitariană era arătată ei de Dumnezeu încă de la început.
Greutatea dovezilor este copleșitoare.