Hristos a fost născut în cer (Dovezi din Spiritul Profetic)

”Suveranul Universului nu a fost singur în lucrarea Sa de binefacere. El a avut un tovarăş, un conlucrător, care putea aprecia planurile Sale şi putea fi părtaş bucuriei Sale de a da fericire fiinţelor create de El. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu“ (Ioan 1,1-2). Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu veşnicul Tată — una în natură, în caracter şi în scop — singura Fiinţă care putea intra în toate sfaturile şi planurile lui Dumnezeu. „Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii“ (Is.9,6). Obârşia Lui „se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei“ (Mica 5,2). Fiul lui Dumnezeu, El Însuşi, declară despre Sine: „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie…, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui“ (Prov.8,22-30).” — (E. G. White, Patriarhi și profeți, p. 34)

„Martorul Adevărat, Singurul Născut din Tatăl spune: „Binecuvântaţi sunt cei ce fac Voia Sa (a Tatălui), ţin Legea Sa, căci ei au drept la pomul vieţii, şi vor intra pe porţi în cetate.” — (E. G. White, Review and Herald, 10 Iunie 1852, par.17 )

„Gloriosul plan de salvare al omului a fost conceput prin infinita iubire a Lui Dumnezeu Tatăl. În acest plan divin se văd cele mai minunate manifestări ale iubirii Lui Dumnezeu pentru rasa căzută. Atâta dragoste s-a manifestat în oferirea Fiului Iubit al Lui Dumnezeu încât a uimit pe îngerii sfinţi. `Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Fiu Născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică.`(Ioan 3: 16) Acest Salvator era strălucirea gloriei Tatălui Său, şi Imaginea leită a Persoanei Sale. El avea maiestate divină, perfecţiune şi excelenţă. El era egal cu Dumnezeu. `Pentru că aşa a dorit Tatăl ca în El să locuiască toată plinătatea dumnezeirii.`(Filipeni 2:6-8)“ — (E. G. White, Mărturii pentru Comunitate, vol. 2, 1869, p. 200)

„Hristos, Cuvântul, Singurul Născut al Lui Dumnezeu, era Una cu Tatăl Cel Veşnic – Una în natură, în caracter şi în scop – Singura Persoană din tot universul care putea intra în sfaturile şi în planurile Lui Dumnezeu.” — (E. G. White, Tragedia Veacurilor (1888), p. 493, 1888)

„Martorul Adevărat, Singurul Născut din Tatăl spune: „Binecuvântaţi sunt cei ce fac Voia Sa (a Tatălui), ţin Legea Sa, căci ei au drept la pomul vieţii, şi vor intra pe porţi în cetate.” — (E. G. White, Semnele Timpului, 30 Mai 1895, par. 3)

„Tatăl Veşnic, Cel Neschimbat, a dat pe Singurul Său Fiu, L-a smuls de la pieptul Său, pe El, care a fost făcut după Însuşi Chipul Persoanei Sale, şi L-a trimis jos pe pământ să facă cunoscut cât de mult a iubit El omenirea.” — (E. G. White, Review and Herald, 9 Iulie 1895, par. 13)

„El era într-adevăr mai mult decât un învăţător venit de la Dumnezeu; era Singurul Fiu Născut al Tatălui, Cel trimis în lume să-i mântuiască pe cei care aveau să creadă în El.” — (E. G. White, Semnele Timpului, 23 Noiembrie 1891, par. 3)

„Cine este Hristos? – El este singurul Fiu născut al Viului Dumnezeu. El este pentru Tatăl ca un cuvânt care exprimă gândul – ca un gând care este făcut auzit. Hristos este cuvântul lui Dumnezeu.” — (E. G. White, Instructorul Tineretului, 28 Iunie 1894, par. 9)

„El era Unicul Născut al Lui Dumnezeu, care a fost Una cu Tatăl de la început. Prin El au fost făcute lumile.” — (E. G. White, Semnele Timpului, 28 Mai 1894, par. 1)

„Însă aranjamentul Domnului, făcut în consiliu cu Singurul Său Născut, a fost să le lase oamenilor libertate morală o anumită perioadă de probă.” — (E. G. White, Review and Herald, 21 Decembrie 1897, par. 4)

„Deşi păcatul a fost acumulat de secole, dragostea Lui Dumnezeu nu a încetat niciodată să se reverse asupra pământului. A fost numai înăbuşită până când a fost găsit un canal potrivit de manifestare pentru ea. Hristos, Singurul Născut al Lui Dumnezeu, a părăsit curţile cereşti şi a venit în această lume, şi prin El, Dumnezeu a făcut să se reverse în continuare torentul vindecător al harului Său.” — (E. G. White, Instructorul Tineretului, 30 Martie 1899, par.8)

„Satan este convins că oamenii nu vor vedea dragostea Lui Dumnezeu care L-a condus să-L dea pe Singurul Său Născut pentru a salva un neam pierdut; căci bunătatea Lui Dumnezeu este cea care conduce oamenii la pocăinţă.” — (E. G. White, Solii alese, vol. 1, 1897, p. 156)

„Este privilegiul nostru să-L cunoaştem pe Dumnezeu în mod experimental, însă în adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu stă viaţa veşnică. Singurul Născut al Lui Dumnezeu a fost darul Lui Dumnezeu pentru lume, în al cărui caracter era descoperit caracterul Lui, al Celui care a dat legea oamenilor şi îngerilor. El a venit să proclame faptul că `Domnul Dumnezeul nostru este Un Singur Domn`, şi numai Lui trebuie să-I slujiţi. El a venit să manifeste faptul că `Fiecare dar bun şi desăvârşit vine de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare`.” — (E. G. White, Review and Herald, 9 Martie 1897, p. 9)

„Consacrarea primului născut îşi avea originea în timpurile cele mai îndepărtate. Dumnezeu făgăduise să-L dea pe Întâiul Născut al cerului pentru a-i salva pe păcătoşi.” — (E. G. White, Hristos, Lumina Lumii, p. 51)

„Hristos declara prin Solomon: `Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile … Când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram Meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui`.” — (E. G. White, Semnele Timpului, 29 August 1900, p. 14)

„Duhul Sfânt, care se trage de la Singurul Născut al Lui Dumnezeu, uneşte omul, trup, suflet şi spirit, de natura divino-umană perfectă a Lui Hristos. Această legătură este reprezentată de uniunea viţei şi a ramurilor. Omul muritor este unit cu natura umană a Lui Hristos. Prin credinţă, natura umană este asimilată cu natura Lui Hristos. Suntem făcuţi una cu Dumnezeu în Hristos.” — (E. G. White, Review and Herald, 5 Aprilie 1906, p. 6)

„El era Maiestatea cerurilor, Singurul Născut al Lui Dumnezeu. Şi totuşi, `atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.`” — (E. G. White, Mărturii, vol.9, 1909, p. 208)

„Îngerii au fost expulzaţi din ceruri deoarece nu lucrau în armonie cu Dumnezeu. Au căzut din poziţia lor înaltă pentru că voiau să fie înălţaţi. Ajunseseră să se înalţe pe ei înşişi, şi au uitat că frumuseţea lor ca persoană şi frumuseţea lor de caracter venea de la Domnul Isus. Îngerii [căzuţi] căutau să ascundă faptul că Hristos era Singurul Născut al Lui Dumnezeu, şi au ajuns să considere că nu trebuia să-L consulte pe Hristos. Un singur înger a început controversa şi a continuat-o până când, printre îngeri, în curţile cerului, s-a pornit o revoltă.” — (E. G. White, Această zi cu Dumnezeu, 1910, p. 128)

„Paternitatea Lui Dumnezeu ne este dată în darul Lui Isus Hristos; şi aşa cum Dumnezeu era una cu Singurul Său Născut, la fel va fi una şi cu copiii săi pământeşti.” — (E. G. White, Review and Herald, 30 Septembrie 1909, p.15)

„Domnul Isus Hristos, Fiul Divin al Lui Dumnezeu, a existat din veşnicie, o persoană distinctă, totuşi una cu Tatăl. El era slava eminentă a cerului. Era comandantul forţelor cereşti, şi era dreptul Lui să primească omagiul plin de închinare al îngerilor. Nu fura nimic de la Dumnezeu. `Domnul m-a făcut cea Dintâi dintre lucrările Lui`, declară el, `Înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, Înainte de orice început, Înainte de a fi pământul. Am fost născută când încâ nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă, când a tras o zare pe faţa adâncului`.” — (E. G. White, Review and Herald, 5 Aprilie 1906, p. 7)

„Hristos a fost Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, iar Lucifer, acel înger glorios, a ridicat un război asupra acestei probleme.” — (E. G. White, Manuscript 86, 21 August 1910, par. 30)

„Prin unirea lor, ei vor da mărturie că Dumnezeu a trimis pe Singurul Său Fiu născut în lume pentru a salva pe toți cei care vor crede în El ca pe Mântuitorul lor personal.” — (E. G. White, Gospel Workers, 1915, p. 360)