Matei 28:19 şi doctrina Trinităţii

Matei 28:19 şi doctrina Trinităţii

Majoritatea Teologilor sunt de acord, că Dogma Trinității a devenit o componentă a Crezului creștin abia în sec. IV d.Hr. După ce a fost formulată ca atare, ea a fost declarată obligatorie în cadrul mai multor consilii bisericești. Creștinismul timpuriu și mai ales perioada apostolică nu a cunoscut o asemenea învățătură, nici vorbă să predice o dogmă în acest sens.

Imparatul Constantin, dupa convertirea sa “minunata” la creștinism, a jucat un rol important în adoptarea Doctrinei Trinității. El a convocat în anul 325 d.Hr. Consiliul de la Niceea pentru a impune această doctrină Bisericii Romane. El a prezidat acest Consiliu bisericesc și a exercitat ca impărat o influență deloc neglijabila în luarea deciziilor.

Pe la anul 300 d.Hr. au avut loc mari dispute cu privire la persoana și poziția lui Isus Cristos. Culmea acestei dispute a fost atinsă prin părerile diferite exprimate de Episcopul Alexandru din Alexandria, în Egipt și presbiterul său Arius. Episcopul Alexandru învăța deja că Isus ar fi egal cu Dumnezeu, Arius respingea această învățătură. Arius a fost din această cauză eliberat din funcție și excomunicat prin decizia Sinodului din Alexandria în anul 321 d.Hr.. Cu toate acestea, el se bucura mai departe de o largă susținere, mai ales în afara Egiptului. Multi episcopi cu influență, printre care Eusebiu din Cezarea, în Palestina, ca și colegul său cu același nume, Eusebiu din Nicomedia, erau convinși că Isus Hristos nu era Egalul lui Dumnezeu.

Această ceartă care nu se mai termina, l-a neliniștit pe împaratul Constantin. De aceea el îl trimite pe Ossius, Episcop de Cordoba și Sfetnic în probleme bisericesti, intr-o misiune de informare și mediere la Alexandria. Ossius se unește insă cu Alexandru împotriva lui Arius, și dupa intoarcerea sa reușește să-l convingă pe Constantin să accepte poziția lui Alexandru. Pentru a conferi legalitatea necesară noii doctrine, Constantin convoca în luna Mai a anului 325 d.Hr. Consiliul de la Niceea, unde invită pe toți episcopii creștini din acea vreme, ca să gasească un răspuns la întrebarea ce se ridicase privitor la Dumnezeu și Fiul Său. Constantin și-a folosit puterea politică și a reușit să-i câștige pe Episcopi de partea sa, astfel pozitia sa teologică a fost acceptată. Mărturia de credință, adoptată și semnată acolo, era clar împotriva lui Arius, iar acest document, cunoscut sub numele de ”Crezul de la Niceea”, declară egalitatea dintre “Dumnezeu Fiul” și “Dumnezeu Tatăl”. 218 Episcopi au semnat acest Crez, cu toate că el era de fapt opera unei minorităti.

Dar și după acest Consiliu controversele dintre biserici pe această temă nu s-au sfârșit. Câțiva episcopi din partea răsăriteană a zonei creștine au rămas în continuare în vechea învățătură cu un Dumnezeu într-o singura persoana, iar cei din bisericile de apus au introdus, sub influenta Romei, noua invățătură, cu o Dumnezeire formată din trei Persoane.

Noua Doctrină a lui Constantin era, firește, influențată de concepția triadică a romanilor, așa cum apare de exemplu în triada Jupiter, Mercur si Venus. Majoritatea religiilor pagâne cunosc dumnezei împărțiți în trei, sau trei dumnezei care lucreaza în strânsă legătură, sau sunt chiar uniți într-o persoană (vezi zeitățile indiene cu șase brațe). Concepte asemănătoare sunt cunoscute deja la Babilonieni, Egipteni, Fenicieni si Greci, precum și la popoarele mai mici. Toate religiile din acea vreme preluaseră într-o formă sau alta acest concept. Singura excepție era religia mozaică, bazată pe o invățătură venită direct de la Dumnezeu. Poporul Israel avea un singur Dumnezeu și nu cunoștea nici o invățătură privitoare la o împărțire a acestui Dumnezeu în mai multe persoane. Aceiași imagine despre Dumnezeu au avut și primele biserici creștine, care nu cunoșteau și nu învătau decât depre un singur Dumnezeu într-o singură Persoană.

Formule trinitariene în Biblie
Dacă căutăm în Biblie după formule trinitariene, găsim numai un singur loc cu o asemenea formulă. Acestă formulare este o parte a “poruncii de trimitere” a lui Isus, pe care o găsim în Matei 28:18-20: “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceţi-vă și faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Aceste cuvinte ale Domnului au fost rostite cu puțin timp înainte de înălțarea Sa la cer. El le dă ucenicilor ultimile instrucțiuni cu privire la misiunea ce le sta în față. Una dintre aceste instrucțiuni sună: “Faceți ucenici… botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Aceasta sună ca în liturghiile bisericilor tradiționale. De observat că în această formulare cuvântul “Dumnezeu” lipsește, fiind vorba numai de “Tată, Fiu și Duhul Sfânt”.

Exprimarea în sine nu ridică la prima vedere nici o problemă de ordin biblic. Cuvintul este clar si usor de înțeles. Problema apare când citim mai departe în Faptele Apostolilor. Citind cu atenție, observăm, că tocmai apostolii și ucenicii care au primit de la Isus instrucțiunea de mai sus, niciodată n-au pus-o în aplicare așa cum este ea formulată în Matei 28:19. Aceasta este într-adevăr o problemă și trebuie să ne întrebăm cum este posibil așa ceva. Cum se poate că, o formulă așa de ușor de reținut, cu un conținut așa de deosebit, să nu fie folosită ca atare? Erau ucenicii lui Isus uituci de felul lor? Sau au primit între timp alte instrucțiuni? Sau s-a strecurat vreo greșeală în raportul biblic? Aceste întrebări arată că sunt posibile mai multe explicații. Ne vom da silința să rezolvăm problema cu ajutorul textului biblic pe care îl avem cu toții la îndemină. Vom citi câteva texte din Faptele Apostolilor, ca să vedem exact cum au procedat apostolii când au botezat.

În Faptele Apostolilor capitolul 2 avem raportul predicii lui Petru de la Cincizecime. Ziua Cincizecimii a avut loc la scurt timp după cele relatate in Matei 28:19. Petru vorbește la sfârșitul predicii sale despre Botez. Faptele Apostolilor 2:37-38: “După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” Aceasta ar fi exact ce Isus a poruncit în versetul din Matei 28:19. Însa Petru spune: “… si fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.

Petru dă instrucțiunea, că ei să se boteze “în Numele lui Isus Hristos”. “Dumnezeu Tatăl” nu este deloc menționat. Despre “Duhul Sfânt” se spune că va fi primit ca un dar, de cei care se vor boteza. “Dumnezeu Fiul” nu este nici El menționat; Numele Isus Hristos apare însa foarte clar : “…fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos” Între darea poruncii lui Isus și Cincizecime, Biblia nu consemnează nici o încercare de modificare a conținutului acestei porunci. Acest verset arată că Petru ori a uitat foarte repede ceva foarte important, ori a modificat ceva cu de la sine putere, ori… există o cu totul altă problemă.

In Fapte Apostololor capitolul 8 se relatează despre faptele lui Filip în Samaria. Petru și Ioan veniseră din Ierusalim să-l ajute într-o situație nemaiântâlnită pâna atunci. Faptele Apostolilor 8:15-16: “Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.”

Iar când Petru și Ioan s-au rugat pentru acești credincioși, au primit și ei Duhul Sfânt. Ei fuseseră botezați de Filip, și tot “…în Numele Domnului Isus”. Și în acest caz, se vede că nici el nu a auzit de formula rituală de botez din Matei 28:19, fie că a uitat-o, fie că intenționat a modificat-o, sau… exista o cu totul altă problemă.

La scurt timp dupa aceea, Petru merge la pagânul Corneliu și are din nou ocazia să vorbească despre Botez. Faptele apostolilor 10:44-48: “Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvintul. Toți credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt S-a vărsat și peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: “Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos.” După cum se vede, Petru rămâne consecvent și practică Botezul în același fel ca la Cincizecime. El poruncește ca ei să fie botezați…în Numele Domnului Isus Hristos.

În Faptele apostolilor 19 ni se relatează despre faptele Apostolului Pavel în Efes. Aici a găsit câțiva ucenici. Faptele apostolilor 19:3-5: ”Dar cu ce botez ați fost botezați?” le-a zis el. Și ei au răspuns: “Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: “Ioan a botezat cu botezul pocăinței, și spunea norodului să creadă în Celce venea dupa el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus.” Și acești ucenici au fost botezațiîn Numele Domnului Isus”, de data aceasta cu ajutorul Apostolului Pavel. Nici de data aceasta nu se vorbește de un “botez în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”.

Noul Testament nu pomenește nicăieri, că cineva a fost botezat după formula din Matei 28:19. Petru, Filip si Pavel au predicat Botezul în Numele lui Isus Hristos și nu au botezat niciodată în Numele Tatalui, al Fiului și al Sfântului Duh. Toate versetele din Faptele Apostolilor sunt foarte clare și nu se contrazic între ele. Totuși cum se poate explica contradicția evidentă dintre Matei 28:19 și versetele din Faptele Apostolilor?

Posibilitatea, că atât Petru, cât și Filip și Pavel să fi făcut o greșeală, nu este plauzibilă, pentru că nu există nici un text în Cuvântul lui Dumnezeu, care să ne spună sau să indice că botezul practicat de Apostoli ar fi fost în dezacord cu Adevărul învatat de Isus. Dimpotrivă, din raportul corelat al acestor versete reiese clar că botezul practicat de Apostoli a fost încununat mai devreme sau mai târziu de succes și cei care au fost botezați în Numele Domnului Isus au primit darul Duhului Sfânt.

Toate acestea conduc în mod logic la concluzia, că actuala formulare din Matei 28:19 nu este în ordine și că inițial ea nu a fost deloc trinitariană. In acest caz se ridică bineințeles întrebarea, dacă o asemenea afirmație are acoperire în izvoarele scrise. Găsim câteva informații din vremea când învățătura Trinității a început să se contureze din punct de vedere teologic și în cele din urmă a fost postulată ca dogmă bisericească, în scrierile părinților bisericii. O prezentare mai largă a acestor izvoare nu este posibilă aici, totuși câteva menționări din scrierile părinților bisericii ne vor ajuta să întelegem destul de ușor ce s-a întâmplat cu textul din Matei 28:19.

Scrierile lui Eusebiu din Cezarea, unul dintre acești părinți ai bisericii creștine, sunt cele mai relevante în acest sens, pentru că ele evidențiază deosebiri importante în ce privește textul din Matei 28:19. Eusebiu era în acel timp un bărbat însemnat și influent, care printre altele a redactat prima mare lucrare despre Istoria bisericii. În unele scrieri rămase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28:19 cu o formulare complet diferită: “… și botezați-i în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l oferă așa numitul “Aparat critic al Noului testament in limba greaca”, ediția 25, redactat de Nestle și Aland.

De la Eusebiu ne parvin și alte scrieri, care conțin formula actuală de botez. Interesant este că aceste scrieri, care conțin formula “…in Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” sunt toate radactate cu o dată posterioara Consiliului de la Niceea, în timp ce toate celelalte scrieri în numar de 18 (optsprezece) cu conținutul “…în Numele Meu” au o dată anterioară acestui Consiliu. Aceste dovezi ne ajută să întelegem ce s-a petrecut în acel timp.

Eusebiu folosea copii ale manuscriselor foarte timpurii ale evangheliei dupa Matei, care conțineau în unanimitate formula “…și botezați-i în Numele Meu”. Formula trinitariană a devenit obligatorie pentru toți creștinii numai după Consiliul de la Niceea, fapt ce explică modificările apărute în scrierile lui Eusebiu, după acest eveniment.

Deci formula originală a fost cu siguranță: “… și botezați-i în Numele Meu”. Această formulă are sens, pentru că Apostolii au procedat exact în acest fel. Există numai două manuscrise ale Bibliei, din sec. IV, care conțin formularea actuală a versetului 28:19 din Matei, în schimb nici un manuscris din secolele anterioare nu conține formularea cunoscută nouă astăzi.

La începutul sec. IV, deci anterior Consiliului de la Niceea, Eusebiu a fost însărcinat de împăratul Constantin să facă 50 de copii ale Noului Testament pe un pergament de o calitate deosebită. Până în ziua de astăzi nici una din aceste copii nu a ieșit la iveală, iar locul unde ar putea sa fie ele este greu de identificat.

Pe lingă Eusebiu mai există câțiva părinți ai bisericii, care au citat acest verset. Iustin, care scria pe la mijlocul sec. II, nu citează însă în nici un loc “…în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Aphraates în scrierile sale de la începutul sec. IV nu citează nici el versetul sub această formă. Iar Iustin și Aphraates citau dupa cum se pare, din manuscrise cu mult mai vechi decât cele care ne stau noua astăzi la dispoziție.

Aceasta neconcordanță biblică și explicarea ei, dă mult de furcă adepților Trinității, pentru că Matei 28:19 era singurul argument pe care se mai puteau sprijini în susținerea ei. În acest fel se prăbușește întreaga construcție a conceptului Trinității, fără speranță de a mai salva ceva, pentru că orice încercare de a justifica un asemenea concept, trebuie să se sprijine pe Sfânta Scriptura.